La o bere

Imagini: 

Aleksandr Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici, traducere de Nina Grigorescu, București, Humanitas, 2000, 144 p.

Publicat pentru prima dată în 1962, în magazinul literar sovietic ”Novîi Mir” (”Lumea Nouă”), romanul, așa cum îi spune și titlul, surprinde o zi din viața lui Ivan Denisovici Suhov – prizonier al unui lagăr sovietic. La data de atunci a reprezentat o premieră pentru Uniunea Sovietică, pentru prima data aparând descrierea regimului de opresiune stalinist.


*** Cavalerul Lancelot: roman medieval, traducere și note de Mihail Stănescu, București, Albatros, 1973, 197 p.

Unul din cele mai celebre romane ale ciclului arthurian, transpus într-o frumoasă limbă românească. Celor nefamiliarizați cu acest tip de literatură probabil li se va părea greoi, plictisitor. Nu este, totuși, lipsit de dinamism; sunt prezente dueluri, turniruri. Aici ni se povestește dragostea lui Lancelot pentru regina Guinevere...


Hermann Hesse, Siddhartha, traducere de George Guţu, Bucureşti, RAO, 1996, 204 p.

Rezultat al călătoriei autorului în India (1911), romanul deapănă povestea tânărului Siddhartha, contemporan lui Buddha, vlăstarul unei familii de brahmani. Aflat în căutarea desăvârşirii, el nu-şi găseşte mulţumirea nici în practicarea meditaţiei, nici în asceză, nici în învăţăturile lui Buddha (pe care îl cunoaşte personal). Va dobândi înţelepciunea trăind în sărăcie, în sânul naturii, în armonie cu universul.


Maurice G. Dantec, Babylon Babies, traducere şi note de Rita Chirian, Iaşi, Polirom, 2009, 528 p.

Plasat în anul 2013, dar într-o lume apocaliptică, romanul urmăreşte misiunea mercenarului-filosof Hugo Cornelius Toorop de a o escorta pe tânăra Marie Zorn din Siberia până în Quebec. Ea reprezintă pionul principal în planul unei secte de a schimba lumea, fiind purtătoare unui embrion care va forma noua specie umană…


Ernesto Sábato, Abaddon, Exterminatorul, traducere de Darie Novăceanu, Bucureşti, Humanitas, 2004, 442 p.

Ultimul roman al lui Ernesto Sábato şi, totodată, încheierea unei trilogii ale cărei prime două părţi sunt Tunelul şi Despre eroi şi morminte. Scris într-o manieră experimentală, el combină elemente autobiografice (atât reale, cât şi fictive), meditaţii filosofice şi critică literară. Idea care străbate cartea este că răul domină lumea. Nenumărate sunt referirile la tulburările socio-politice din Argentina anilor ’70, dar şi la al Doilea Război Mondial, bombardarea Hiroshimei, ori la Războiul din Vietnam.


Ilia Ilf, Evgheni Petrov, America fără etaje, traducere din limba rusă şi note de Ana-Maria Brezuleanu, Iaşi, Polirom, 2010, 472 p.

Însemnările de călătorie ale celor doi prozatori umoristici ruşi prin Statele Unite, în timpul marii crize economice. Reportajele sunt pline de umor, interlocutorii sunt americanii obişnuiţi, muncitori, fermieri, simpli cetăţeni. O valoare deosebită au fotografiile făcute de Ilia Ilf şi incluse în volum.


Gustav Meyrink, Golem, traducere de Gina Argintescu-Amza, Bucureşti, Nemira, 2002, 224 p.

Romanul povesteşte viaţa lui Athanasius Pernath, bijutier şi restaurator în ghetoul din Praga. Realitatea faptelor narate poate fi pusă sub semnul întrebării, unele ţinând de imaginar, altele par a se petrece în transcendent, cartea reflectând frământările mistice şi căutările autorului la vremea scrierii cărţii. Golemul este o entitate care reprezintă sufletul colectiv al ghetoului.


Thomas Mann, Iosif şi fraţii săi, în româneşte de Petre Manoliu, prefaţă de Marian Popa, Bucureşti, Univers, (vol. 1, 1977, 687 p.; vol. 2, 1978, 624 p.; vol. 3, 1981, 535 p.

Roman fluviu, Iosif şi fraţii săi nu are drept scop reiterarea pur şi simplu a cunoscutei istorisiri din cartea Genezei. Thomas Mann a lucrat cu migala, timp de şaisprezece ani, la crearea acestui impresionant monument al literaturii universale. S-a documentat asiduu, având în vedere ultimele descoperiri ale arheologiei, ale biblisticii, a cercetat legendele Vechiului Orient. Naraţiunea serveşte ca pretext unor adevărate eseuri despre mit şi realitate, despre prezenţa lui Dumnezeu în istorie.


Karl May, Winnetou, traducere de Gerhardt Steiner, Adevărul Holding, Bucureşti, 2009, 3 vol. (432 p., 415 p., 448 p.)

Cine nu s-a visat vreodată hoinărind alături de neînfricatul apaş Winnetou şi de prietenul său Old Shatterhand prin preria Vestului american ori prin sălbaticii Munţi Stâncoşi... De la apariţia ei, cartea lui Karl May a încântat copilăria şi adolescenţa a mii de oameni. Merită recitită de câte ori ni se oferă prilejul, pe lângă nemaipomenitele aventuri ea sădind în sufletele cititorilor simţul onoarei, al datoriei şi dragostea de adevăr.


Albert Camus, Ciuma, traducere de Eta şi Marin Preda, introducere de Constantin Ciopraga, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1965, 270 p.

Roman parabolic, surprinde oraşul Oran din Algeria în timpul unei epidemii de ciumă în anul 1940. Oraşul izolat de restul lumii arată efectul plăgii asupra populaţiei şi totodată dă naştere la reflecţii asupra destinului şi a condiţiei umane. Ciuma poate fi înţeleasă însă în mai multe feluri: flagelul care pune stăpânire asupra lumii şi în faţa căruia omul rămâne neputincios; războiul, pricinuit de oameni, care dă naştere la suferinţe şi moarte asemeni ciumei; răul din oameni, latent, dar care în vremuri grele precum cele cauzate de epidemii sau război, erupe.


Ray Bradbury, Fahrenheit 451, traducere de Petre Solomon, Bucureşti, Tiparg, 2005, 228 p.

451° Fahrenheit echivalează cu aproximativ 233° pe scara Celsius. La această temperatură cărţile sunt mistuite de foc. Arderea cărţilor este şi tema acestei distopii. Într-o societate avansată, dominată de audio-vizual, cărţile nu-şi mai găsesc locul, dimpotrivă, sunt interzise şi arse. Pompierii îşi schimbă menirea, nu mai sting incendiile ci incendiază cărţile (jocul de cuvinte din „fireman” este imposibil de redat în română). Guy Montag, eroul principal, este la început un nepăsător incendiator de cărţi. Viaţa îi va fi schimbată, însă, atunci când o bătrână preferă să-şi dea foc şi să ardă împreună cu cărţile, decât să le piardă. În mintea lui ia naştere întrebarea şi neliniştea: „De ce ar muri cineva pentru cărţi?”.


Nikos Kazantzakis, Hristos răstignit din nou, traducere şi note de Ion Diaconescu, Bucureşti, Humanitas, 2008, 481 p.

Povestea se petrece într-un sat grecesc, Lycovrisi, în timpul stăpânirii turceşti. În acest sat dăinuie tradiţia ca din şapte în şapte ani să fie pus în scenă misteriul Răstignirii, bătrânii satului urmând să-i aleagă pe actori din rândul comunităţii. Păstorul Manolios, fost novice al unei mănăstiri, va juca rolul lui Hristos. De-a lungul anului în care au loc pregătirile, viaţa şi pătimirea lui Hristos vor avea o covârşitoare influenţă asupra lui Manolios. Dorinţa sa de a-i ajuta pe cei osteniţi şi împovăraţi va abate asupra sa ura comunităţii şi, în cele din urmă, îi va pricinui moartea.


Voltaire, Candid sau optimismul, traducere de Al. Philippide, Chişinău, Litera Internaţional, 2003, 88p.

Voltaire îşi concepe satira ca răspuns la optimismul leibnizian. Candid, un tânăr naiv (după cum îl trădează şi numele), este convins de dascălul său Pangloss că trăieşte în cea mai bună dintre lumile posibile. El duce o viaţă fără griji într-un castel care seamănă cu un adevărat Paradis. Destinul face însă ca această fericire să înceteze brusc, iar Candide se va confrunta cu realitatea dură, constatând că viaţa nu e chiar aşa de roz... Fiecare întâmplare prin care va trece îi va dovedi faţa reală a lumii, o lume nici pe departe cea mai bună.


Emil Cioran, Scrisori către cei de acasă, stabilirea şi transcrierea textelor de Gabriel Liiceanu şi Theodor Enescu; traduceri din franceză de Tania Radu; ediţie, note şi indici de Dan C. Mihăilescu, Bucureşti, Humanitas, 2010, 376 p.

Un volum de o valoare şi de un farmec fără egal, un volum care trebuie citit neapărat ca o prefaţă la lectura operei lui Emil Cioran. Cuvintele pe care le-a spus Emil Cioran despre felul cum ni se dezvăluie Nietzsche în scrisori, i se potrivesc şi lui, în egală măsură: „Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondenţa decât în opera sa. Cel mai adesea, opera este o mască. În cărţile sale, Nietzsche joacă un rol, se erijează în judecător sau profet, îşi atacă prietenii şi duşmanii şi se plasează – orgolios – în centrul viitorului. În schimb, în scrisori se plânge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amărât, e tocmai contrariul a ceea ce se vede în necruţătoarele sale verdicte şi imprecaţii, adevărată însumare de diatribe”.


Michael Ende, Povestea fără sfârşit, traducere de Yvette Davidescu, Iaşi, Polirom, 2005, 416 p.

Bastian Bux, un copil orfan de mamă, neglijat de tatăl său (căzut în disperare după moartea soţiei) şi batjocorit de colegii de şcoală pentru că este cam grăsuţ, dă buzna într-o bună zi în anticariatul domnului Carl Conrad Coreander. Aici găseşte o carte ale cărei coperţi îi atrag atenţia, o carte pe care anticarul o citea. O fură şi se ascunde cu ea în podul şcolii ca s-o citească. Cartea îl poartă în tărâmul Fantaziei, tărâmul tuturor basmelor, aflat însă sub ameninţarea Nimicului. Pe parcursul lecturii Bastian va constata că a devenit parte a acelei cărţi şi că salvarea Împărătesei Copilăroase şi a Fantaziei se află doar în mâinile lui...


H. G. Wells, Omul invizibil, roman, traducere de Antoaneta Ralian, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002, 202 p.

Griffin este un om de ştiinţă marginalizat care obţine secretul invizibilităţii. Modificând indicele de refracţie, reuşeşte să facă invizibile obiecte şi animale. În cele din urmă se supune pe sine acestui experiment, doar că este silit să descopere ireversibilitatea fenomenului. Disperarea i se transformă în nebunie. Fiind nevăzut, este situat dincolo de normele etice ale societăţii, este situat dincolo de bine şi de rău. Plănuieşte, prin urmare, să instaureze Domnia Terorii, folosindu-se de invizibilitatea sa pentru a teroriza oamenii.


Stanisław Łem, Glasul Domnului: Nu deschideţi cutia Pandorei!, roman, traducere de Mihai Mitu, cu o prefaţă a autorului, Bucureşti, Nemira, 1997, 224 p.

Peter E. Hogarth, matematician, este implicat într-un proiect patronat de Pentagon, proiect în care oamenii de ştiinţă încearcă decriptarea unui mesaj venit din spaţiul extraterestru. Numeroasele ipoteze care iau naştere îi dau lui Łem prilejul să mediteze asupra cosmologiei, teoriei sistemelor, epistemologiei, eticii, sau a exitenţei vieţii în spaţiul cosmic. La încheierea proiectului savanţii nu vor fi siguri dacă mesajul a fost trimis de nişte fiinţe inteligente, sau este pur şi simplu un sunet de fond din cosmos căruia ei au încercat să-i dea sens.


Miguel de Unamuno, Viaţa lui Don Quijote şi Sancho, traducere din spaniolă de Ileana Bucurenciu şi Grigore Dima, Bucureşti, Humanitas, 2004, 310 p.

Nestemate ale gândirii lui Unamuno, eseurile care alcătuiesc această carte privesc dintr-o nouă perspectivă istoria vestitului cavaler mancheg. Ea va fi publicată la exact trei sute de ani de la apariţia romanului lui Miguel de Cervantes (Don Quijote, partea I, vede lumina tiparului în 1605). Fiecare capitol este comentat, autorul oferind o interpretare modernă eroului principal şi acţiunii romanului în general. Limba şi stilul lui Miguel de Unamuno sunt cu totul particulare, dând destule bătăi de cap traducătorilor; la sfârşitul ediţiilor spaniole întotdeauna figurează o listă a cuvintelor inventate de el pentru a-şi exprima conceptele mai bine.


Thomas Mann, Lotte la Weimar, traducere de Alexandru Philippide, Bucureşti, RAO, 2005, 411 p.

Chralotte Kestner, curtată de Goethe în tinereţe, vine să-l viziteze la Weimar după ce fuseseră despărţiţi mai bine de patruzeci de ani. Ea fusese în acel timp logodită şi se va căsători cu altcineva, însă dragostea îl inspiră pe Goethe să scrie Suferinţele tânărului Werther. Mare parte a romanului este alcătuită din dialogurile Charlottei cu oamenii din anturajul scriitorului, din dialoguri reieşind felul cum îi percep aceştia geniul.


Arthur C. Clarke, 2001: O odisee spaţială, Bucureşti, Adevărul Holding, 2010, 256p. (trad. Adrian Şerban Dobrin)

Arthur C. Clarke captează şi fascinează cititorul încă de la primele pagini. Odiseea ştiinţifico-fantastică începe din preistorie şi continuă în viitor (pentru 1968, anul apariţiei cărţii, 2001 reprezenta viitorul), autorul abordând teme precum: evoluţia umană, inteligenţa artificială, cucerirea spaţiului cosmic, civilizaţiile extraterestre. Misterele însă nu vor fi elucidate, dimpotrivă, la final stăruie întrebarea şi incertitudinea.


Tariq Ali, La umbra rodiului, Bucureşti, Editura Humanitas, 280 p., trad. Ligia Caranfil

În romanul La umbra rodiului autorul surprinde splendoarea şi umanitatea Spaniei musulmane. O poveste derulată în adierea răcoros-acrişoară a rodiilor din curtea nobilului arab Umar unde lumea fascinantă si aromată a Granadei arabe – Gharnata, îşi trăieşte crepusculul. Autorul ne prezintă fapte reale dar şi de ficţiune, ne povesteşte uimitor de captivant măreţia şi luxul Al-Hamrei (Alhambra), unde obiceiuri considerate în zilele noastre europene provin din tabieturi arabe. În acelaşi timp ne prezintă lumea catolică dură, Inchiziţia care, din punctul de vedere al autorului, a construit şi a dezvoltat lucruri măreţe din orgoliul de a fi mai presus decât Islamul.


John Updike, Centaurul, Bucureşti, Editura Univers, 2005, 272 p. (trad. Catinca Ralea)

Viziunea lui Updike asupra legăturii dintre tată (George Caldwell) şi fiu (Peter) este aşezată într-un cadru cu totul original. Realitatea este convertită cu ajutorul miturilor antichităţii greceşti, acţiunea romanului desfăşurându-se astfel pe două planuri care se întrepătrund. În momente cheie prezentul se preface în timp mitic. Astfel, George, profesor în viaţa de zi cu zi, este totodată centaurul Chiron şi Prometeu. Celelalte personaje se transformă, la rândul lor, în Cronos, Hercule, Afrodita, Hefaistos, Pandora. Autorul foloseşte acest prilej pentru a medita asupra vieţii şi asupra legăturii omului cu natura şi cu veşnicia.


Evgheni Zamiatin, Noi, Bucureşti, Editura Leda, 2005

Noi (1921) precede atât Minunata lume nouă (1932) a lui Aldous Huxley cât şi O mie nouă sute optzeci şi patru (1949) a lui George Orwell. Editarea sa pe teritoriul Uniunii Sovietice va fi interzisă până în anul 1988; nu fără motiv, însă: cartea este o satiră la adresa regimului totalitar. Statul Unic domină întreg pământul. Oamenii locuiesc în case cu pereţii din sticlă pentru a putea fi supravegheaţi mai uşor, nu mai au nume ci sunt simple numere (eroul principal, bunăoară, este D-503); nu mai există eu, există doar noi.


Franz Kafka, America, Bucureşti, Editura Rao, 2007

Karl Rossmann, un tânăr de şaptesprezece ani, este silit de împrejurări să emigreze în America.
O Americă stranie, absurdă, unde Statuia Libertăţii ţine în mână, în mod surprinzător, nu o făclie ci o
sabie... Tuşa de suprarealism specifică autorului este şi ea prezentă, dând o notă ironică şi originală
descrierii „stilului de viaţă american”.


Cormac McCarthy, Meridianul sângelui, Iaşi, Editura Polirom, 2011

Eşti sătul de atmosfera edulcorată şi patriotică a westernurilor clasice? Atunci lasă-te călăuzit de Cormac McCarthy în adevărata lume a Vestului Sălbatic. Inspirându-se din documente reale, oficiale, cu privirea le expediţiile vânătorilor de scalpuri, el recreează atmosfera din prima jumătate a veacului al nouăsprezecelea. Moartea şi prăpădul rămân în urma trecerii bandei lui Glanton, violenţă şi orori de nedescris. Toate acestea vor servi însă doar ca fundal al meditaţiilor autorului asupra răului în lume.


Herta Müller, Omul este un mare fazan pe lume, Bucureşti, Humanitas, 2011, 158 p.

Anii '80, un sat din România, o familie de nemţi şi un paşaport către Occident. Imaginile sugerate de paginile cărţii se succed încet, înceţoşat, simplu dar dureros, într-o aşteptare chinuitoare. Un nume repetat obsesiv, Windisch, personajul central al romanului, german de origine, este parcă trăit de viaţă, acceptă într-o aparentă linişte deschiderea uşii care-l va elibera, pe el şi pe familia lui, de România. O viaţă cu compromisuri, plocoane, frustrări, deportări şi emigrări, toate prezentate de autoare în stilu-i caracteristic, propoziţii scurte de un efect extraordinar care-ţi produc o foarte clară imagine asupra situaţiilor, personajelor şi a dramelor acestora. O carte scrisă, cum se spune, „la cald”, în România anului 1986, carte care-ţi va capta interesul chiar din primele pagini.


Octavian Paler, Calomnii mitologice (Fărâme din conferinţe nerostite), Bucureşti, Editura Historia, 2007

Ultimele eseuri publicate de autor. Fărâme care confirmă dictonul latin „multa paucis”. Antichitatea şi mitologia ei aduc o mângâiere înţeleptului aflat în cetatea care şi-a pierdut rostul, s-a „demitologizat”; cetatea care, în loc să fie garantul armoniei (precum Roma odinioară), a devenit distrugătoarea ei. Lasă-te călăuzit de Octavian Paler, ca de un adevărat Hermes, şi întoarce-te la izvoarele civilizaţiei occidentale: lumea greco-romană.


Ambrose Bierce, Un călăreţ prin cer, Bucureşti, Cartea Românească, 1974, 334 p.

Ambrose Bierce este un autor prea puţin cunoscut la noi, însă cu siguranţă vei savura această antologie. Povestirile sale ciudate, macabre, ironice îţi descriu, printre altele, ororile Războiului Civil American. Din ele vei afla cum se prepară „uleiul de câine”, vei învăţa să joci şah cu „stăpânul lui Moxon”. Vei fi bântuit de „fiara nevăzută”. Selecţiile din Dicţionarul cinicului (mai pe englezeşte, de fapt, Devil's Dictionary...) pline de umor şi cinism îţi vor crea o perspectivă detaşată asupra vieţii.


Daniil Harms, Mi se spune capucin, Iaşi, Editura Polirom, 2008

O bere neagră sau nefiltrată, spumoasă oricum, lângă o carte care te face...caput. Află cum şi de ce i se spunea personagiului „capucin”. Vei râde, dar ţi se va părea că nu-i râsul tău. Şi vei avea dreptate: e, de fapt, al autorului. Adică: un râs întunecat şi sonor în acelaşi timp. De dincolo de hazul şi necazul obişnuite. O carte în fragmente, cu atât mai lizibilă. O poţi deschide oriunde, dar o vei citi până la capăt.

Banc:

Cititorul :
  -Dați-mi, vă rog, o carte despre sinucideri...
Bibliotecara:
  -S-o crezi dumneata !...Că n-o mai aduci inapoi....

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer