Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

99 Vulpoiul Este iarnă și de aceea să vi se bage la cap că alți regi se vor apleca timid peste acel colac de puștoaice sterpe și obosite care urlă să se deschidă poarta părului meu, unde așteaptă o la fel de obosită ghilotină, Dumnezeu să îmi ierte firele ce albesc precum gândacii falși – prea mulți la număr pentru o mogâldeață de înjunghiat, ceea ce înseamnă că menajera ar trebui să fâlfâie ascuțind întruna un imens creion de cărămidă, mai ales acum când cineva din altă memorie trimite milioane de tancuri să ia cu asalt un langoș uitat de uica Pătru pe capra de tăiat lemne, de aceea ar fi o crimă să vă holbați, Seniori, părul meu e un vulpoi bătrân!