Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

101 Asimetrica respirație Lui Viorel Marineasa, un lăstar de finic Afară cerul joacă un rol meschin numai că eu sunt o dublură a norului, uica Petre, așa să știi! Cu mic cu mare sunt însuși norul ce a fost făcut în seara aceea cea iute de picior atât doar că puștimea încă n-a găsit soluția ideală cu privire la adevărata subțirime ce ar trebui să o aibă femeia care naște copaci Și mă întorc, uica Petre, la lichidele umblătoare ale noii orânduiri care doarme cu labele în gură ca și când ar auzi pe cineva spunând bazaconii despre metresa ce sparge sute și zeci de motani În fond sunt un zmeurar în lăcomia mersului și un și mai bun zmeurar în lăcomia opririi din mers și fără niciun pic de sare presărată pe creangă am avut onoarea să cunosc cele 7 chipuri ale unei pâini plecate-n pribegie Și Satana doarme, uica Petre, în urechi