Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

133 Golgotă Luni la prânz cărămizile au fost răstignite pe cruce iar tu ai în față pe cel ce a văzut acel strigăt care nu a locuit în niciuna dintre aceste guri În el se zărește oarba, nelămurita lopată ce îngroapă sub pulberea părului meu ziua și locul în care eu însumi mă aflu Ah, Galileea tatii!... și câtă luminozitate era pe atunci în jurul suspinelor tale