Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

135 Caramfil Caramfil este limba iar tu, principesă, ai făcut daimonul care interzice morților să lucească Cuvântul e un loc ideal pentru cuiburile de fiară iar acela ce are o lumină în corp încă mai fabrică sârmă ghimpată din îngerul său păzitor Caramfil este câmpul dar în curând va veni un afiș din lumea celor drepți încât singura inocență e aceea că ne iubim fularele și urâm parapetul pe care bătrânii desenează uriașe brichete cu gaz