Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

171 Ședea înmărmurită cruciulița – uina Anca aducea mulțumiri elegantelor trepte ale cărnii Există deci semne că unii vor întinde un strat alunecos de bebeluși Iar dacă azi e în opt ale lunii – negreșit mă aștept ca în pâine s-auzim tropăituri precum într-o femeie fără pântec Ca atare eu zic că zâmbetul riscă să devină un produs dușmănos Singura salvare e aceea că în câmp uscătorul de linguri emană o subtilă aromă de sicriu