Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

176 Acum când ascult cu câtă îngâmfare se dichisesc toate țoapele astea de pitulici îmi vine să îmi torn pe gât un lighean de urechelnițe nemțești și îmi vine să mă încurc cu cea mai păroasă ursitoare din predicile cusăturii de la Triest deși nicăieri nu s-a arătat că în misterul acestui oraș e implicată și o panglică cenușie Iar pentru că nu-i exclus ca mâine-poimâine manșetele noastre să devină de neînțeles voi în fiecare zi ați putea vedea cum în balconul meu apare un oarecare petec de hârtie ce fără nicio dovadă concretă – începe pur și simplu să urle