Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

178 Din când în când unul dintre tâlhari începe să se numească dragoste Mărarul zicea că numai așa se va duce tâmpenia aia care umblă prin mațe cu viteza mormintelor Trebuie însă că ăsta-i obiceiul în paharul cu meri samavolnici degeaba înjur eu culoarea roșcată din acel semafor care crede că poate să mă țină cu forța în ceruri