Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

181 Mă ținuse toată ziua de coroiat și de albuș de ou era ca pe timpul când unul în altul împlântam lumânări aprinse Mâncam haine vechi de schimbare la față Mâncam personaje de înaltă precizie în încercarea de readucere la normal Era ca atunci când discutam fără să ținem minte cât mai au cuvintele de trăit Așa că mergând înspre mâna aceea cu mai multe-nțelesuri cineva a-ncercat să asmută o pâine la fel de cuminte ca sora Gertrude ce lupta cu o pâine la fel de stricată ca sora Gertrude și astfel au salvat de la chinuri cutia cu alb chinezesc și au pus să le facă dintr-însa creion de trimis sub pământ