Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

209 Marcel e pendula care bate la orele fixe El este ceva de domeniul fantastic al vremii sporadice şi miloase Însă orice tentativă de a face un schimb de cuvinte cu propriul său corp alunecă deodată în râpa cu iluzii pentru gongi Iar vrabia vine la el şi-l întreabă cu ciocul în vânt: „Dacă tot eşti aşa de căpos şi nu ştii de glumă – încât spui şi la câini că eu reprezint un pericol atunci pentru ce nu găseşti în bătăile tale atât de fixe o altă fetiţă ca mine cu ciocul în vânt şi care precis pentru câteva grame de unu şi cu unu fac doi ar putea chiar acum să înceapă să spargă oraşul acesta oniric”