Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

221 Marcel e un câmp Iar tufişurile lui cu chip de Născătoare încep – dacă vreţi – din motive greu de cunoscut să ia înfăţişarea unor grimase Ce să mai zicem atunci de noi – navetiştii obişnuiţi ajunşi la cheremul câte unei plante ornamentale Şi Jupiter – care se uită neputincios la o veche locomotivă cu aburi: „Lasă fetiţo, că om găsi noi o cale să te trimitem la alte şcoli dacă aici în ceruri meseria de înger e aproape o crimă” (Oricum, sunt foarte supărat pe horestiade şi pe vestale, aşa că atenţie când aduceţi jertfă uneia dintre ele, adică Ioanei Radu – cea răspunzătoare de agoniile şi extazurile dumneavoastră de duminică seara)