Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

242 Dacă nu e cu supărare – mă aveam încă bine cu moartea Iar la un birou de stejar m-au pus să declar pe propria mea răspundere că iazul se umple de clinchetul unor păsări care nu ştiu ce vor Şi cum punctul slab al fiecăruia dintre noi ia înfăţişare de papură verde am lăsat să-nţeleagă, pe propria mea răspundere, că pe faţă la mine porumbeii se-mperechează ca pe oricare al monument funerar Dar unde este, Doamne, entuziasmul iubitelor de pe vremuri care veneau cu daruri împărăteşti atunci când le spuneam cât de bine mă am eu cu moartea