Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

246 Marcel este sârma ghimpată cu care noi, puerilii, balotăm infinitul Iar prietenul meu – dinozaurul – apare ca nuca-n perete după cinci milioane de ani şi lansează ideea că toate aceste anormal de frumoase femei sunt de fapt nişte trenuri ce provin de pe linia moartă şi nu întâmplător denumită linia care predică în pustiu