Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

262 Ce zici, doamnă, despre vrabia aia care parcă s-a ţicnit de la o vreme de râde-aşa, a ocnă, precum o Iozefină în călduri Doar ştii şi tu că nu degeaba scârţâie gheparzii din măsele de vreme ce genunchii ţi-au fost întotdeauna nişte vaste case de nebuni Apoi mai sunt şi unele dulceţuri îmbrăcate-n roşu sau în gri că Dumnezeu îşi pune întrebarea ce vor face târfele din ceruri când trotuarul nostru va muri