Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

277 Eu, dragă doamnă, ce-aş putea să zic… În orice caz, ar trebui să vindem lumea ca pe-un câine şi iute să îţi cumpăr acel ciorap vestit sau să te trec, aşa cum eşti, prin gură şi să te culc sub laptele cel mic şi cu ochiul să te mănânc acum şi pururi iar pe urmă să îmi albească părul că amândoi deodată obrajii pe pământ i-am coborât Aşa că hai să vindem lumea pe otrăvuri ori s-o facem – dracului – cadou căci lumea asta este de „nici nu există” când omul nu e volnic să îşi fiarbă nici măcar din tandreţe o bestie de ou acolo în orgasmul dintre sudoarea slăvii şi batistă Oricum, stimată doamnă, eu zic să facem târgul ciocnind pentru fineţe şi bând pentru „heirup” apoi pe cai prin şolduri nerăbdător să-şi dea consimţământul că, ce-am avut – în fond – şi ce-am pierdut