Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

279 Din partea lui Isaia – toţi trăim din semnul exclamării Un semn ce taie frunză pentru demoni în văile visării de sub piele Dar am s-o rog pe mama să mă nască iar deasupra mării ca pe-un pui de cioară cu trei rânduri sumbre de mărgele Iar atunci deşertul va învia ca lorzii şi boierii ce au decurs din unghiile noastre aduse pe asin din Dardanele