Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

287 aici se muncește, iubito, trei ani la rând femeile umblă complet dezbrăcate cică asta ar înfierbânta apele care ajung la etajul superior dar din cât mă cunoști, eu zic că poezia este singura fiară ce stă mai presus decât legile apei ca atare rostul tău pe pământ nu-i decât unul: să pui două puncte după fiecare înger care mie îmi fuge din corp mai departe, iubito, fii ca nisipul din mări, nici unul dintre sânii ce eu îi cunosc nu mai e de-acuma un biet porumbel știu că începutul e greu, dar onor cititorul vrea să cunoască la fix dacă și în septembrie ochii se vor ține întredeschiși sau începând de miercuri lumea acestor cuvinte va putea fi privită ca și cum ceva mort ar lupta din răsputeri să se miște căci dacă tu vrei să știi, atunci află, iubito, că în meseria de dumnezeu nimic nu e făcut ca să țină o veșnicie Atelier