Antologie | La noi, in Eden

28 Un hoț mă pradă și izbucnește în plâns. Îmi bagă sub nas o câmpie de finisat oboseala. Dromaderul șoptește: „recunoaște că iarăși ai de gând să pui la cuptor niște țâmpi de ciocane și seceri” Pe cântarul pletos – o pulbere ține loc de craniu