Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

307 spre gloria ambelor părți, nu întotdeauna aveai motive bine întemeiate să mă trimiți după zahăr tos un lucru e cert – linia feselor îți crease o anumită autoritate în teritoriu o anumită independență față de filosofia locală a unor trenuri de pe linia bucurești-ferentari fără-ndoială erai cea mai bună în chestii din astea iar dedesubturile aluniței de sub claviculă au stârnit – pe când trăia odiosul – un val de controverse fierbinți printre oamenii de condei la drept vorbind, unul dintre șolduri (pare-mi-se stângul) s-a dovedit a fi o adevărată bombă pentru poezia din municipiu de altminteri și astăzi se mai găsesc prin cancelariile marilor puteri inscripții de genul: „nimeni n-are dreptul să spună unei doamne că e țicnită” Zahăr tos