Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

323 uite, așa îmi trec mie anii – nu mai am răbdare să mă preschimb în marile ruine ale damascului uneori îmi doresc să cadă peste mine cel puțin un sfert din piciorul unei mironosițe – măcar cei de la morgă ar putea între timp să își pună problema ca și cum aș fi briliant: „la ce să intrăm noi până la cot în asemena om?, mai bine îl coasem și spunem la domnii aceia din cer precum că în dânsul nu am găsit niciun fel de oraș pe care să îl cheme cântarea cântărilor” Cântarea cântărilor