Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

364 Era frig și urcasem cu ea în al nouălea cer ca să facem copii Fiind supărător de frumoasă n-am ținut cont că abia începuse să chicotească și să-și lege șiretul După lungi așteptări i-am spus că nimic nu produce mai multă tristețe pe lume decât un picior încălțat „Uite, tălpile goale scot sunete mai dulci ca o mierlă” Și-am bătut cu călcâiul în prag: „Fi atentă, iubito, fiindcă oricât de mult ne-ar plăcea pantoful ca om el până la urmă seamănă mai mult cu un diavol” Și-am bătut cu călcâiul în prag Acum este frig iar eu sunt cu ea în al nouălea cer ca să facem copii Frig