Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

398 Eu sunt Venera – zise Alex acela al meu și a făcut cu mâna din trenul care pleacă în toate direcțiile posibile „Eu sunt Venera iar voi, fiicele mele, nu suspinați cu atenție Voi suspinați ca și cum peste-un rând de omuleți provizorii te-ai pune să torni un strat răcoros de alți omuleți provizorii” „Voi, fiicele mele, vă mulțumiți cu pocnetul biciului ce se aude într-o nucă de cocos Dar poate acesta e cântecul vostru de leagăn căci eu sunt Venera...” – zise Alex acela al meu Cocos