Antologie | La noi, in Eden

411 Ce albe erau florile de tei! Dar nimeni nu mai crede-n poezie căci greierii-au ajuns la anii mei iar cărţile se duc în haiducie Că tot se poartă fluture pe fese cărţile se fac haiducărese Pe urmă cu saharele la piept cărţile se-ntorc la drumul drept Apoi când apa cade în desfrâu cărţile merg noaptea dezbrăcate şi singure se spală pân’ la brâu Prolog