Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

420 O dată pe lună zâmbesc şi iată – poporul se adună ca la priveghi Dar poate anul ăsta colţurile gurii vor veni pe pământ şi aici se vor da drept fiicele şarpelui boa deci păsări călite în lupta cu tabla-nmulţirii Atunci pentru ce se mai bagă UE-ul când drumul ce duce la unul dintre sânii iubitei seamănă din ce în ce mai mult cu o verde pisică neagră Verde