Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

422 De la mare distanţă corbul oftează în timp ce face păcat cu bulinele albe şi roşii Însă în asemenea trepidaţie cine mai ţine cont de culoarea înşelătoare a unor puncte-puncte ce putrezesc Deci corbul suspină în timp ce face dragoste cu neantul iar asta înseamnă că cineva mi-a luat minţile şi s-a dus Aşadar liniştiţi-vă – zice făptaşul – buzele nu ţin o veşnicie sau dacă vreţi, aplaudaţi-mă fără milă În fond Poezia nu mi-a dorit decât răul Dar să ne-ntoarcem la ale noastre şi să pocnim din bici căci pasărea noastră iarăşi oftează şi iar se căneşte pe aripi cu marmură dată în viu Legende