Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

41 Adu-mi aminte de vitejia acelor păianjeni înveliți în gălbenuș de ou și aruncați prin cele patru colțuri ale feței ce n-a fost atinsă de mânia agrișelor Și cuvintele vor veni să se miroasă, iar cafeaua ca o roabă va putrezi în cești, căci un marfar își aruncă gura peste lespedea fără tată de pe Șaguna 8, unde contesa zidește o iarnă Iar dacă eu sunt ochiul și Tu – Dumnezeul meu – încă mă ții ascuns în celălalt ochi, atunci mâna mea dreaptă o să-și înghită puii și puii vor deveni gunoi și gunoiul va deveni lămpaș – cu picioare de lapte