Antologie | La noi, in Eden

447 Se face mereu câte-o grevă Se aprinde mereu câte-un băţ de chibrit Şi aşa cu obrajii săriţi de pe şină până când vrabia-ncepe să devină femeie Apoi se încuie o uşă, se aruncă o cheie în râu Şi abia după moarte încep să-nţeleg de ce câteodată degetul meu inelar e aproape un nimeni, dacă nu chiar o vorbă în vânt Apoi