Antologie | La noi, in Eden

452 Să nu care cumva iar taca-tac şi iar să începi cu prostii Deh, mai ies şi eu uneori la o cafă, mai ciocnesc un pahar că d-aia trăim printre mierle destul de sumar îmbrăcate Dar linişteşte-te, dragă!, asemenea prunce puteau, Doamne iartă!, să îmi fie copii Ori, dacă tot am ajuns până-aici, probabil - nepoate La o cafă