Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

490 Nicolae Popa scrisese un microroman. Finalizase o nouă carte de poezie. Pe ambele i le-a trimis lui Nicolae Țone la „Vinea”. Așa că avea un nou plan: o carte de interviuri. M-a sunat într-o zi, prin ianuarie sau februarie anul curent, la editură și mi-a spus să iau rapid un pix, o hârtie și să notez niște întrebări. M-am conformat și le-am notat. Apoi le-am transcris în computer. Și le-am citit și răscitit. Am tot mustăcit, m-am tot mirat, ba m-am și enervat nițel. Cum să răspund la astfel de întrebări? Ce să spun? Dar de ce să nu răspund? Mai ales că i-am dat de înțeles că o s-o fac. Știam că o să mă sune și o să mă întrebe: gata interviul? Nu m-a sunat. Apoi a intrat în spital. Apoi a murit. Căutând ceva prin folderele computerului zilele trecute, am găsit întrebările lui Nicolae. Bineînțeles, fără răspunsuri. Poate că nu mai au nevoie de alte cuvinte în plus. Sau poate că sunt atât de tari, încât gândul că răspunsurile nu pot fi pe măsura lor m-a făcut să nu le... ating. Nicolae mă invitase, de fapt, la un exercițiu de imaginație și sinceritate, în stilul lui. Sunt sigur că a dat aceste întrebări și altora. Sunt convins că nimeni n-a răspuns la ele. Le transcriu în cele ce urmează, cu ideea că acea carte plănuită de Nicolae Popa chiar se poate realiza. Asta dacă vom avea curajul și imaginația de a da răspunsuri. Nicolae s-ar bucura. Dacă tu ai fi Dumnezeu, ce surpriză ai pregăti oamenilor și care ar fi primul lucru pe care l-ai crea? Dacă ai fi Satana, ce ai distruge prima dată? Cea mai mare izbândă și cel mai mare eșec al lui Dumnezeu? Dacă ai fi pasăre-copac, ce le-ai reproșa oamenilor față de actul iubirii? Ca om, ce reproșezi omului față de Dumnezeu? Dar față de oameni, păsări, copaci? Ce culoare ar avea steagul propriu, al unei patrii proprii? Nu îți găsești prosopul și ai giulgiul din Torino. Cum ai proceda văzând figura lui Hristos pe giulgiu? „Ce culoare ar avea steagul propriu?”