Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

5 Biobibliografie Poetul și artistul plastic Nicolae de Popa (pseudonimul, începând cu anul 2000, al lui Nicolae Popa ) s-a născut în 23 martie 1938, la Teregova, județul Caraș-Severin. S-a stins din viață în 4 iulie 2007, la Timișoara. Unicul fiu al lui Ilie și Ana Popa, rămâne de timpuriu fără tată. A fost elev al Școlii Elementare din Teregova, apoi al Școlii Profesionale și de Ucenici din Caransebeș (azi, Liceul Tehnologic „Dacia”), profil tâmplărie. În Caransebeș își câștigă existența, după propria-i mărturisire, pictând icoane și lucrând la o fabrică de prelucrarea lemnului. În această perioadă îl cunoaște pe poetul George Suru (1940-1979). Se stabilește, în cele din urmă, la Timișoara, urmându-și vocația artistică. A debutat cu poezie în ziarul Viitorul din Drobeta Turnu-Severin, în 19 august 1968. Primul volum i-a apărut în 1994: Puțin acrișoară , sprânceana , Editura Marineasa, Timișoara. Îi urmează: Auzind, s-a făcut întuneric , Editura Marineasa, Timișoara, 1995; Nu vă supărați dacă cerul este albastru , Editura Marineasa, Timișoara, 1996; Marcel e bolnav , Editura Marineasa, Timișoara, 1998; Rujul de pe piatra funerară , Editura Marineasa, Timișoara, 1998; Marți Dumnezeu e în tura de noapte , Editura Vinea, București, 2000 (primul volum semnat cu pseudonimul „Nicolae de Popa”); Pantoful semăna cu un diavol , Editura Vinea, București, 2005; Această lacrimă care tropăie prin oraș , Editura Marineasa, Timișoara, 2005. Publică în reviste precum: Tribuna, Orizont, Vatra, Arca etc. Este inclus în antologia Zona , Editura Marineasa, Timișoara, 1997. Volumul Rujul de pe piatra funerară îi aduce Premiul pentru Poezie al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, pe anul 1998.