Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

80 Între Platon și Teregova Nouri prostești precum dracul în apa cea mică de ți-e mai mare rușinea să adormi peste bănetul din portmoneu și văcarul acela înfipt în silaba-vedetă oare chiar nu găsește niciunde o licărire care să sfâșie neamurile pentru salvarea sufletului lui Niculai?... Iată acum când florile se trezesc că devin ghilotine ale amorului și nicio zgârietură, doamne, niciun cais mai tomnatec sau cum s-o fi numind opinteala ce se vrea alintare deci nimic peste maxima vârstă orice cutremur posibil ar putea să se ia la bătaie cu orice cutremur posibil Și atunci pe care trifoi să ți-l faci caporal pentru salvarea sufletului lui Niculai?... Cât despre lacrima înghițitorului de gunoaie se știe doar că țigla a început să crească precum glasul de Paști peste sălașul dintre Teregova și dialogurile lui Platon încât până și steaua din lady Rebecca de Ruvo este gata să-și piardă puterea pentru salvarea sufletului porcului ăluia de Niculai