Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

92 Raza de ceară Patru ionatane de Iablanița pentru Gabriel Marineasa Aș fi venit să te văd, principesă, a zis uica Pătru, și vocea mea doar tu să o crestezi dar mi-a fost frică de dâmbul pământiu care poate să fie și cel mai subțire omor al meu fiindcă în lume nimeni nu a născut pe nimeni încât sânul fecioarei să aibă sentimentul că locuiește în ceruri precum iadul care trage după sine pe celălalt iad Și clăbățul lui uica Pătru se luminează ca și cum Tatăl nostru ar fi săpat un șanț în alt Tatăl nostru Căci a avut și aerul o prietenă care știa atâtea lucruri esențiale despre facerea apelor și atunci verdețurile au început să plece singure din grădini Dar ca întotdeauna când îți vine să dai cu piciorul în câte-o pană de cocostârc mareșalul a hotărât ca dâmbul pământiu să se îmbolnăvească de tifos și atunci ceilalți l-au scuipat și ca într-un câine au vrut să lovească în el cu barosul