Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

94 Uica Pătru Despre uica Pătru n-am prea avea ce să discutăm, în afară de faptul că fața lui se oprise la paisprezece mile după calendarul gregorian. El a întâlnit pe atunci impetuoase buchete, teancuri de hârtie înmărmurită, coli imaculate și grele de praf stelar, puse parcă anume în calea sufletului, ori așezate direct pe rumeneala dezmeticită a câte unei dispecere de serviciu. Și uica Pătru se întreba din oase: mă potrivesc eu oare cu toate aceste file ce au venit din siberia sânzienelor, sunt ele în stare să îmi susțină frigul, atunci când satan îmi va pune în drum poate alte hârtii mai îndrăznețe și în timp ce uica Pătru se slobozea să muște din zidul cu care corpul său se aseamănă în multe privințe, a simțit că mortarul e-nsângerat iar marginile vocii fiind puse de-o parte a văzut sentimentul aievea, ca și cum întregul său ochi ar fi vrut să întreacă întreaga lui moarte