Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

111 Dincoace de dincolo Pieptăn lângă pieptăn – ca la depunerea jurământului și agrafa – de ce n-am zice – răspunzătoare de orgoliu ce ar trebui să îl aibă șuvița de păr înainte de a trece prin cântarea lui David De curând îți mutaseși oglinda, garderoba într-un lămpaș aprins și mă iubeai perfect imaculată ca și cum atunci ai fi-nvățat pentru întâia oară acest fâlfâitor, zburdalnic obicei de a muri Apoi a venit și sărutul – cu pârtia lui încărcată și ai căzut printre copacii dinlăuntrul tău și-ntr-un târziu ai zâmbit – așa cum era prevăzut în destin: –– O, lasă-mă, iubite, să putrezesc în sămânța manuscriselor de pe lume periuța de dinți o vei găsi pe piatra funerară rujul de buze se află la patru milioane de ani sub pământ