Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

112 Alfabetica nopții Lui Corneliu Mircea, suavul care de un mileniu îmi zicea: „Dumneavoastră” Dacă eu sunt marmura și tu ești marmura atunci ce rost mai au celelalte marmure ale sângelui A zis omul care purta în spate un om de zăpadă și-a-nceput să ofteze cu sete în golul din jur ceea ce înseamnă că poema se încheie aici fiindcă atât a găsit de cuviință să-și scrie poetul pe cruce