Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

14 Am o pelerină de lemn, implantată pe fundul damigenei cu lorzi. Insist să o ții câtva timp ascunsă sub limbă. Încearcă s-o guști, altminteri propoziția asta n-o să mai aibă sfârșit – gurile noastre se vor duce de râpă Azi am avut o surpriză amară cu acest șifonier, mereu se transferă în alte imperii. Fă-l – Dumnezeule mare – să-nțeleagă odată că ușile lui reci au să fie servite gingiilor mele Cine are urechi de auzit să-și aprindă acum o țigară...