Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

15 Poate că oboseala era a cincea roată la căruță – oho, o istorie șmecheră – plină de prototipuri și alergătura unui teanc de călcâie pe spinarea moaștelor – ce nu se mai sfârșeau din unsoare. Ce mai! – aproape ne intrase în reflex să întindem pe sfoară rahatul și fiecare oglindindu-se în tălpile ce îi erau aruncate din cer, e clar – Maiestate – că fantome călduțe se vor preface că tot scot de pe fundul eșarfelor diferiți călușari Dar gingiile Lui, în scursori au căzut bubuind și pe treptele catedralei a apărut o lubeniță cu aripi