Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

167 Sper că nu deranjăm dacă venim preschimbați în cauciucuri și becuri dar ne jucam de-a ceara, deh și noi, ca lumânările din biserică și au venit niște frunze asemenea Trupului dintre ce doi tâlhari și ele aveau niște margini despre care un om normal ar fi spus că ăsta este numai blestemul lui Dumnezeu Însuși leușteanul vociferase și ciripise predându-se căpitanului de la cârma unei alte privighetori Ne jucam de-a marmura, deh și noi, ca monumentele funerare și uina Anca ne îngropa de îți venea să zici că buzele sunt pe cale să depășească adâncimea Pacificului