Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

168 Nu că aș fi eu mare labă pe la canțelariile coropișniței dar cunosc îndârjirea cu care uina Anca își numără sângele înainte de a se așterne cu parul pe câte-un strop de cerneală În fond catarama venită din partea celebrului întuneric merge atât de departe cu împărțitul obrajilor încât puțin îmi pasă dacă la ușa noastră se vor mai pune sau nu se vor mai pune pe chiuit o mie de platouri cu zdrențe