Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

201 Ia uite, domnule – ierusalimuri cât vezi cu ochii! Ditamai îngeraşii! Că din cauza aceasta n-am eu noroc de iubire. Şi de-aceea obrajii mei au luat-o pe nişte căi greşite. Păi ce ţi-am spus eu, dragule, cititorul e sângeros – ar trebui îngropat de viu într-o căţeluşă de diamant. Genunchii cărții acesteia sunt încă prea cruzi pentru fălcile lui, anormal de frumoase! Aşa că mai bine dacă n-ar exista cititori. Așa că, în loc de cititori, mai bine să ne cumpere Statul greieri. Greieri sau alte stafii, care să umble încolo şi-ncoace cu capetele prinse de un dușman incert. De un balaur cu suflet de artist. Ah! – dacă măcar unu la milion dintre oamenii-paradis şi-ar înmuia scheletul în lungul drum al sacoului meu care trece acum ca un demon de la gură la gură. Sau mai bine zis ca un flaut de la deşert la deşert. Şi astfel, domnule, poate vom cimenta o durabilă prietenie cu nisipul din mări. Argument