Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

213 A fost un miracol pentru noi aceştia ce am trăit până la capătul capătului numai şi numai pentru faptul de-a ne putea uita în urma celei ce se muta cu întreaga ei piele înaintea câte unei vitrine cu obiecte din ce în ce mai pline de păcat Iar într-o bună zi te-ai aşezat ca pentru o lungă învinuire în faţa unor îngeri bătrâni şi vădit nemulţumiţi de calitatea tristeţii Presupun că erai cu nervii la pământ sau cel puţin simţeai nevoia să urmăreşti cu altfel de ochi dacă, în sfârşit, Tatăl ceresc e deasupra aşa încât lada cu morcovi să se afle din nou pe drumul cel bun