Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

215 Ah ce mai fiinţă eram pentru vechitura aia de căţeluşă a administratorului de bloc Acum însă ştiu din experienţă ce poate însemna să n-ai pe nimeni deasupra vârfurilor de la picioare Iar în dreptul gurii să nu fie altul decât propriul tău deget care trece şi cântă ca un diavol îmbrăcat pentru bal …Şi tu, deşteptule, care îţi făcuseşi un milion de iluzii că există obiecte fericite când până şi biletul de tramvai e ca toţi ceilalţi – încât nici nu ajungi bine să-l compostezi şi noi călătorii din vagonul acela de groază începem să trăim tot restul vieţii cu capul în nori