Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

216 Dacă nu mă înşel aici era o grădină supusă păcatului Iată un vrej a cărui înfăţişare îmi aduce aminte de Isadora Duncan şi Esenin omul ce seamănă leit cu un mesteacăn Dar nu-i nimic, mai sunt şi situaţii delicate în care cafeluţa din ceştile zilei acesteia se bâlbâie asemenea unui giulgiu aflat pentru prima oară în postura de leopard Şi ca atare nu e nevoie să se scrie un munte de cărţi Uneori o metaforă a destrămat şi cele mai trainice căsnicii („Vezi – îmi zice într-o bună dimineaţă Dante Alighieri –, vezi că deşi revista Orizont ţi-a întors spatele, tu ca din partea mea îmbrăţişează-i pe Ungureanu şi pe Mihăieş, pe Adriana şi bustul lui Sorin şi ceao lui Branea, Viorel, Medinschi şi Lidia, fiindcă am auzit că Tolcea Marcel e bolnav”)