Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

217 Voi femeile ar trebui să umblaţi ca pe sârmă când veţi afla că noi suntem băieţii duri şi inteligenţi Aşa că pe bună dreptate am putea să v-o spunem de la obraz: –– Haideţi barbarelor să ne îndepărtăm aşa, cam la o sută de ani lumină unii de alţii Şi să trăim un timp improvizați Şi fără niciun fel de mâini, la o adică, Iar pe urmă să ne punem şi noi – ca tot omul degetul acesta de aici peste degetul acela de acolo şi să înaintăm pe bază de ceapă şi slană până începe să ţâşnească ţiţei etc., etc., etc. După care să mergem atât de departe cu gândul încât încheieturile unuia să înceapă să se-nvârtească prin încheieturile celuilalt