Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

224 Cred că iar o să am niște lungi contraziceri cu moartea O atmosferă nedreaptă, păgubitoare, ceva aducând a poster în care Jupiter e surprins devorându-și copiii „Ia încetează omule!” – parcă ar vrea să pronunţe partea adversă Însă nu prin vorbe ci aşa printr-o formă de murmur venit probabil dintr-o fundătură a eului nostru comun Iar mie, Doamne, în cazul acesta ce şansă îmi mai rămâne decât să încep să mă plimb dintr-o cenuşă nătângă într-o altă cenuşă nătângă exact cum ai umbla printr-un soi de colege de mausoleu pe care le ţii la distanţă, măi frate, şi te îngraşi -– ca şi iarba – din plâns (Ce pot să zic eu acum despre Marius Tupan? –– Hai, împărate, la o cupă de greier şi mir prin vidul Timişoarei)