Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

23 În pasajul operei motanul de talc se încruntă la cei șapte ochi ai săi. Dumică microfonul în lapte – de remarcat interesul pentru binele public – candidează în fața a patru unelte îmbrăcate în alb Se uită la ceas – în curând piulițele de aramă vor făta – va încărunți odată cu puii acestor șuruburi... „Acum că sunt gras îmi pot îngădui să înfrunt arătarea ce azi e atât de schimbată la față, încât voi avea sentimentul că iubesc o deșartă pisică în fața a patru unelte îmbrăcate în negru”