Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

24 Chiar mă gândeam, ce ușor aș putea să devin tâmplărie. În talașul meu să înceapă o nouă eră a degetului care bate în masă ritmul unui marș funebru... Sânge improvizat tropăie prin aer ca un bocanc verde. La amiază ghișeele Facerii s-au predat unei frunze de scorțișoară – „o târâtură – vecine – care pe lângă alte îmbârligări, mai sloboade și troițele pe sârmă, ca pe câini...”