Antologie | La noi, in Eden

251 Iar alte uşi – sărite poate – şi mai decât moartea de pe fix se dau de jarul mării orbindu-mi cutioara cu alge din urechea lui Ulise Schimba-mi-s-ar obrajii în pasta fulminantă pentru pix! Şi faţa, dragă doamnă, hârtie să devină pentru oasele ce dorm întredeschise