Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

302 erai mică și norocoasă față de scârbele alea în fundu’ gol ele cultivă în public o atmosferă de piuneză cu dinozauri ca până la urmă tot noi – cei care suntem pleava societății – să ajungem poeți erai goală și simplă, iar soneria a depășit orice imaginație poate ai și zis – lasă-mă să fac acel bine imens pentru clapele sarcofagului știu, te făcusem să crezi că abia peste două-trei luni vom vedea împreună apocalipsa trebuia să-ți fi spus că lungimea picioarelor depinde întotdeauna de anotimp ce să zic – s-ar putea ca în mare parte să-ți fi spus chiar esențialul Mică și norocoasă