Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

309 undeva departe sub finețea cerbului de pe micsandrelor era scris: urăște-mă cu imens interes dar oferă-mi un loc pe buzele tale crăpate de statuia lui venus aș putea alăpta ruinele babilonului, aș putea să mă iau la întrecere cu mâna aceea care tocmai îți sprijină fruntea am auzit că acolo ar exista vreo câteva uzine ale tăcerii ceva de genul combinatelor producătoare de săritură în gol sau poate un agregat, ce în marea lui milă, am auzit că dumnealui s-ar mulțumi ca în loc de curent – să meargă mai degrabă cu lacrimi Departe